Jurnalul unei blonde - Capitolul 10

 
Duminica, 25.iunie.2008, ora: 12.20

Shopping

Dupa o saptamana plina de leneveala cu Dr. House, popcorn, Mircea si C., am stabilit cu cea din urma (cu popcornul nu prea aveam ce sa stabilesc) sa-l ducem pe Mircea la shopping, cu conditia ca noi, pentru noi, sa nu cumparam nimic. Vineri, Mircea, inca incerca sa se sustraga de la eveniment, insa dupa multi pupici si fluturat de gene s-a lasat pagubas. Saptamana asta, Mircea, a dormit mai mult pe la mine si singurele bluze de schimb au fost un tricou si-o camasa, amandoua destul de “fara farmec”, asa ca mi-a venit ideea de o misiune de salvare.

In seara aia, in pat, mi-a spus oful lui. E adevarat ca nu i-am zis unde urma sa mergem, ramanea sa ne gandim chiar in ziua respectiva, insa el era speriat de moarte de o eventuala escala in vreun Mall din care nu ar fi putut sa-si cumpere mare lucru. Ca sa-l linistesc am facut un pact, i-am promis ca nu o sa-l las sa cheltuiasca mai mult de 2 milioane. Dupa calculele mele ar fi ajuns de o pereche de pantaloni si 2 tricouri, cumparate de el, pentru el, pactul nu zicea nimic de cumparaturile mele pentru el. Oricum nu aveam de gand sa-l duc in Mall, ar fi fost culmea, nici eu nu ma prea duc in Mall la cumparaturi.

Mama a avut o firma de confectionat haine. Stiu foarte bine cat costa un material, cat costa manopera in functie de dificultatea design-ului si de unde sunt luate unele modele. Exista foarte putine firme de haine care au fabrica proprie in care nu sunt schimbate doar etichetele bluzelor luate din Dragonul Rosu. E adevarat ca, pe langa toate produsele firmei mamei mele, mai existau si cateva luate de la marginea orasului si faceam asta doar daca indeplineau cateva conditii: sa fie material bun, ata buna si implicit cusaturile ţapene si sa fie mai ieftin gata facut decat manopera pe care ar fi trebuit s-o dea in cazul in care acel produs ar fi fost confectionat de mama. 

Cu un astfel de trecut nu puteam sa-l duc pe Mircea intr-un loc in care se vand produse de genul ala la preturi de uneori chiar 10 ori mai mari, dar nici la Dragonul Rosu nu voiam sa-l duc, asa ca nu mai ramaneau prea multe variante, ori Cocor, ori Unirea, desi e mai ieftina decat Mall-ul trebuie sa stii unde sa cauti ca sa iei ceva de calitate la pretul pe care-l merita, ori la mama. Mama ramanea ultima varianta, deoarece nu as fi vrut sa le fac cunostinta in circumstantele acelea.

A doua zi, ne-am trezit dis-de-dimineata (a se citi ora 10) si dupa un mic dejun pe fuga si o cafea la pachet am plecat la drum, caci sosise C. cu Miniul ei:

Cand am ajuns la destinatie, prima oprire a fost Cocor, ne-am plimbat inauntru pana am gasit ceva care sa ne placa si norocul nostru ca nu ne-am plimbat mult. Insa dupa ce Mircea proba ceva ce ne placea la toti, el stramba din nas ca nu-l vrea cand auzea pretul, insa cum eu ii inmanasem cardul meu lui C. o lasam mereu in urma si ii faceam semn ce sa ia. Probabil Mircea voia sa ia ceva ce-i placea foarte mult, sa nu cheltuiasca banii pe ceva dragut ca mai apoi sa gaseasca ceva si mai frumos, asa ca l-am lasat in pace cu mofturile lui si mi-am vazut de treaba. Pana la urma si-a luat un tricou si-o pereche de blugi, iar eu i-am luat inca 4 tricouri si alte 2 perechi de blugi, dar vazandu-se cu cumparaturile facute nu mai voia sa mai mergem si in alta parte, a trebuit sa duc munca de convingere sa-l fac sa mearga si-n Unirii, am gasit si-o scuza, total nesatisfacatoare, dar a mers: papuci. I-am zis ca vreau sa-i iau si lui o pereche de papuci de casa ca sa aiba cand vine la mine, si m-a crezut, numai ca a vrut sa-mi ia si el mie pentru la el acasa, desi in ultimul timp nu prea ne-am pierdut timpul pe acolo.

Zis si facut, am mers la Unirea dupa papuci, l-am convins sa nu-i luam pe primii pe care ii gasisem, si nici pe urmatorii, sau urmatorii, si din cand in cand il mai puneam sa probeze cate ceva asigurandu-l din minut in minut ca nu-l voi ruga sa-si mai cumpere nimic, insa C. se debarasase la masina de pungile din Cocor si acum era libera ca pasarea cerului sa cumpere din nou tot ce-i indicam eu. Insa n-am fost prea productive aici. O pereche de pantaloni si 2 tricouri, dintre care unul hip-hop pentru ca mi-a placut mie foarte mult, o pereche de ochelari pentru el cumparati tot la mofturile mele si, bineinteles, papucii, roz pt mine, bleu pentru el. Acum ca-i stiam numarul de la pantofi puteam sa merg singura la cumparaturi de incaltaminte, nu mai aveam nevoie de el.

A fost o zi plina asa ca, multumiti de eficienta cumparaturilor noastre, ne-am indreptat spre casa, spre casa lui intai sa lasam produsele, C. ne-a asteptat in masina cat timp noi ne certam din cauza numarului mare de pungi. I-am explicat ca asta fusese in capul meu din momentul in care am facut planuri de shopping, ca l-am lasat si pe el sa cheltuiasca ca sa nu-mi banuiasca gandurile si ca daca tot le-am cumparat doar n-o sa ma faca sa cred ca am dat banii degeaba si sa le arunc la gunoi... S-a incruntat urat la mine atunci, desi vedeam eu ca mustacea un zambet cand s-a intors cu spatele la mine si mi-a zis: “Bine, daca esti incapatanata, le cari tu pana sus!”; de parca eu nu eram obisnuita sa car de 3 ori mai multe chestii cand veneam de la “plimbari” din astea cu C, plus ca eu n-aveam lift asa ca modul lui de a ma pedepsi nu mergea cu mine.

Ajunsi sus, am scos papucii mei dintr-o punga si mi i-am pus in picioare miscand dulce din gene pana l-am facut sa-mi arate un zambet, acel zambet de care m-am indragostit (putin cam mult spus, dar nu gasesc un cuvant mai potrivit), si sa ma sarute apasat. Si-a facut un rucsac cu cateva tricouri din cele cumparate in ziua respectiva, o pereche de blugi, ca sa le bagam la masina cand ajungem, se spala mai repede si se si usuca, in plus sa aiba cateva lucruri de schimb, doar isi petrece marea majoritate a timpului la mine.

Ne-am retras la umbra casei mele unde am facut gratar, am jucat carti si volei impreuna cu inca cateva fete. Ne-am relaxat si ne-am simtit bine, iar mai pe seara nu stiu cum s-a facut de ne-am strans si mai multi si iesirea in “aer liber” s-a transformat intr-un miniparty. A fost fun, nimic iesit din comun, distractie si voie buna.

Acum sunt doar putin obosita, m-am trezit destul de devreme (a se citi ora 12, la pranz), pt ca aseara ne-am culcat tarziu, eu si Mircea, dupa ce au plecat toti si am strans un pic in curte, iar acum astept sa se trezeasca si el, bineinteles ca s-a latit iar in tot patul de cum m-am dat eu jos.

Parca-l aud ca se trezeste... Pe data viitoare! Papa!