Jurnalul unei blonde - Capitolul 1

Sambata, 27.mai.2008, ora: 13.20

Gunoierul

Sunt genul de fata care se bucura de fiecare moment. Plec de nebuna la mare, de exemplu, cand mi se pune pata si uit sa-mi iau costum de baie, iar C. e mereu langa mine in toate escapadele mele, putin mai cu capul pe umeri, dar la fel de nebunatica. Rar se intampla sa nu fim impreuna, dar daca facem ceva iesit din comun separate ne povestim fiecare detaliu astfel incat niciuna sa nu simta ca nu a fost de fata.

Asa ca ieri, trebuie sa mentionez ca veneam de la facultate, caci rar mi se intampla sa ma duc, mergeam agale spre casa, iar la un moment dat, trecand pe langa masina de gunoi mi se intampla sa aud ceva ce aud destul de des: “Ce faci papusa? Mergem la un suc?” sau ceva de genul. Bineinteles ca prima reactie a mea a fost sa ii zic s-o ia pe scumpa si draga lui mama cu care presupun ca inca locuieste, asa ca ma intorc spre individ asteptandu-ma sa vad un tip maroniu, nespalat, gelat, cu fatza de tzaran manelist, insa spre surprinderea mea dau cu ochii de un om normal si iar spre surprinderea mea in loc de injurii il intreb: "Cand termini programul?" Probabil socat si el de reactia mea imi raspunde prompt ca mai are cateva strazi apoi se retrage la depou in jurul orei 16. Am continuat dialogul cu el sa vad daca il pot face sa se balbaie catusi de putin: "Unde ai depoul?", dar imi raspunde la fel de sigur pe el, ceva legat de Tineretului, statie de metrou, Gossip.

Ii zic atunci sa ne intalnim la 16.15 la metrou la Tineretului, iar el accepta. Eu gandesc ca un om atat de sigur pe el trebuie sa aiba ceva de spus, trebuie sa fie o poveste in spatele tupeului de care a dat dovada, asa ca eram chiar curioasa s-o aflu. Plus ca daca nu venea la intalnire eu oricum aveam de gand sa ma duc la C. pe la 18, iar C. ma primeste oricand, oricum, oriunde, chiar daca nu e acasa am cheie de rezerva.

Ajung acasa si am suficient timp sa fac un dus, sa imi aranjez putin parul, un pic de machiaj, sutien si chilotei albi, tinuta gandita dinainte pentru a ma schimba la C. intr-o rochita alba pentru seara de cluburi si fitze. Apoi trag pe mine ceva lejer, bluza neagra, pantaloni albi, balerini negri. Imi pun cheile, banii si telefonul intr-o gentuta mica mica special gandita sa-mi incapa fixul necesar, orice altceva am nevoie gasesc la C., si ies pe usa, nu inainte de a-mi lua ochelarii de soare, ca fara nu se poate.

Imi masor pasii astfel incat sa ajung la fix si 15 acolo, calculand ca el va ajunge mai devreme in caz ca vine, iar daca nu, macar nu-l voi astepta, ci voi trece mai departe. Dar, surpriza, era acolo, ceva mai aranjat de data asta, totusi nu in cea mai buna stare banuiesc (sau sper), parul arata acceptabil insa mai jos de bluza de trening n-am avut tupeul sa ma uit.

Facem cunostinta si ii propun sa mergem la o cafea in B52, unde el, era de asteptat, comanda o bere. Imi zic, hai sa vad ce e de capul lui si-l iau la intrebari: "Si ia zi-mi cum e sa fii gunoier?" si zambesc in sinea mea caci nici mie nu-mi vine sa cred cu cine stau de vorba de fapt. Insa nu se lãsã intimidat si-mi raspunde respectuos, si intr-un ton de mistocar ma intreaba daca ies de obicei cu oricine ma striga pe strada. In momentul de fata deja nu ma mai mira intrebarile lui sigure si clare, pare si e un baiat dezghetat, nu consider ca am facut o greseala intalnindu-ma cu el. Continuam discutia pe tonul tachinarilor si cu conditia de a afla mai multe unul despre celalalt. A dat la un moment dat semne de slabiciune, nu mai stiu exact circumstantele, dar asta arata ca nu e facut din fier si m-am bucurat sa vad ca are si o astfel de latura. Incepeam sa-l plac, imi doaream sa fiu doar eu cu el intr-o camera, sa vad de ce e in stare un gunoier, sa fac fericit un gunoier, sa-l adaug la lista mea de aventuri nebune, despre care va voi povesti la final.

Asa ca, din vorba in vorba, din mesaj subtil la “du-ma la tine”, am ajuns, undeva in rahova, intr-un apartament cu 2 camere la etajul…, nu mai stiu ce etaj, pentru ca el nu-si putea lua ochii de la mine, iar eu trebuia sa-i intorc favoarea, iar liftul a fost si el destul de incins de priviri usturatoare, insa actiunea s-a petrecut in clasicul dormitor. Nu a sarit pe mine ca un animal din clipa in care a inchis usa, iar pentru asta are inca un punct in plus, a inceput cu sarutari usoare, lente, gentile, doua maini pe fund, intr-un fel spunea fara prea multe cuvinte: “Te doresc, dar nu vreau sa te sperii!”, insa nu stia cu cine are de-a face. Ii conduc mainile spre sanii mei, caci incepusera sa fie gelosi pe celelalte parti ale corpului meu, insa intr-un moment de mare inspiratie el incerca sa imi desfaca nastureii falsi de pe bluza, unul cate unul cate unul, in loc s-o scoata cu viteza luminii pe cap ca orice barbat nerabdator sa aiba femeia din fata lui.

Il ajut cum pot cu bluza mea, apoi cu a lui, tricoul, nu arata rau pentru un…om al muncii de jos, desi nu ma suprinde. Continua sa ma sarute, incet, tandru, pe fiecare particica a trupului meu jumatate gol, pana ajunge la buric, unde parca facand o mica pauza in semn de “acum e-acum”, imi descheie pantalonii, tragand senzual de fermoar cu dintii, descoperindu-ma in toata splendoarea mea, vrand parca sa continue activitatea sarutarilor il opresc pentru a-l aduce si pe el la stadiul la care eram eu. Ii dau pantalonii jos, acum observ ca purta un compleu complet de trening (ce-o fi fost in mintea lui nu stiu), si ne sarutam stand in picioare, corpurile lipite astfel incat ii simteam caldura si nerabdarea din boxeri, ceea ce ma incingea si mai tare era puterea cu care ma tinea in brate, miscarile frenetice ale mainilor lui care se plimbau pe trupul meu dornic de a fi patruns. Ii dau jos textila si-l trag incet spre pat, apoi ma intind asteptandu-i sarutarile.

Ma atinge delicat cu buzele pe tot corpul, si la fel de gratios se poarta si cu chiloteii mei pe care ii da jos cu o prea mare gingasie, apoi ne punem pe fapte mari. Caldura corpului lui il invadeaza pe al meu, respiratia lui sacadata si rece deasupra trupului meu incins si transpirat ma face sa tremur de placere si-mi cauzeaza o stare de alerta a tot ce se intampla in jurul meu. Auzeam ticaitul ceasului, televizorul vecinilor, inima batatandu-mi tare tare in piept, inima lui, vedeam culoarea cearsafului, ochii lui caprui, razele de soare care-mi luminau pieptul, ochii lui care se hraneau pe furis cu imaginea sanilor mei mari si obraznici. Incercam sa inchid ochii din cand in cand pentru a-mi imagina tot peisajul de undeva de sus si totul parea atat de natural si clasic. Apartamentul clasic, patul clasic, pozitia clasica, pana si albul cearsafului era clasic, nimic spectaculos, doar personajele erau iesite din clasic: o blonda de bani gata si-un gunoier, nimic clasic , nu-I asa?

Cand se ridica sa se duca la baie eu aveam privirea atintita intr-un punct fix si ma gandeam cat de repede pot sa ma imbrac si sa caut ceva sa iau ca amintire. Asa ca de cum a inchis usa am gasit amintirea fara prea mari probleme, pe noptiera avea o bricheta Zippo, sperand sa nu fie vreo mostenire de la vreun bunic, o bag repede in portofel, trag sutienul pe mine si pantalonii, mi-am luat bluza intr-o mana, iar in cealalta pantofii si am iesit pe hol. Nu stiu cate vizoare au lesinat cand m-au vazut iesind din apartamentul lui asa cum eram, dar nici ca-mi pãsa, chiar ma amuz la gandul ca voi face, probabil, parte dintr-o discutie a blocului… sunt o problema sau un mister?

M-am imbracat in lift, mi-am aranjat si parul, de ceva timp se poarta stilul “dezordonat” asa ca nu-mi fac probleme, si am luat directia C. Sper sa-mi gaseasca chiloteii lasati souvenir si sa inteleaga ca a fost o aventura pentru mine la fel de mult pe cat a fost si pentru el. La C. ma asteapta un dulap plin de haine de club si destule perechi noi de chiloti albi, doar nu e prima mea aventura.

Am gasit-o pe C. putin somnoroasa, cu siguranta isi incarcase bateriile pentru club in dupa-amiaza aia, nu ca altele. In timp ce facea cafea am inceput sa-i povestesc escapada amoroasa prin care trecusem. Un pic socata de persoana pe care o alesesem, dar foarte curioasa sa afle detaliile, m-a ascultat fara sa scoata o vorba, doar din cand in cand mai zambea sau se arata surprinsa. Cand in sfarsit am terminat se ridica brusc in picioare si imi zice: “Am 2 intrebari: 1. Ai luat amintirea? Si 2. I-ai lasat suvenirul?” Am raspuns evident, da la amandoua. “Bun, zice, in seara asta sarbatorim deci, ma duc sa aduc lista.”, si iese din camera.

Lista mea de aventuri contine, pe langa clasicii doctori: 1 chirurg, 1 cardiolog, 1 ginecolog, 1 dentist, 1 homeopat si 1 veterinar; diverse sortimente, care mai de care, mai ciudate sau cat se poate de normale. C. tine tabelul meu, iar eu pe al ei asa ca incerc sa listez din memorie: 1 antreprenor de pompe funebre, o experienta pe care nu mai vreau s-o repet si o regret si-n ziua de azi, 1 electrician, 1 instalator, 1 tip de la cablu, postasul, tipul cu pizza, tipul cu mancarea chinezeasca, tipul de la curier rapid, si inca vreo 2-3, maxim.

Regulile sunt simple, sa aducem un souvenir si sa lasam unul la locul “accidentului”, daca cumva nu indeplinim una din reguli, aventura nu se pune. Asa ca pot adauga linistita “gunoierul meu” pe lista.

Cand s-a intors C. cu lista, mi-a aruncat in brate 2 perechi de chilotei noi nouti, una alba si una neagra, nestiind ce sutien am pe mine, si ne-am apucat sa vorbim despre programul din seara respectiva, nu ca ne-ar trebui vreun plan sa ne distram, niciodata nu ne trebuie.

Seara a decurs normal, multe cocktail-uri gratuite, multe invitatii la dans, multe intalniri cu persoane cunoscute, per total…clasic. De aceea eu si C. am incercat sa iesim din cercul acesta vicios pe calea aventurilor ciudate.

Asa ca…La cat mai multi necunoscuti cu cat mai multe meserii diferite!