Jurnalul unei blonde - Capitolul 9

Luni, 19.iunie.2008, ora: 11.35

Toto

Duminica, cand m-am trezit m-am dus pana la baie, iar Toto statea intins pe jos pe hol. Nimic neobisnuit, insa cand m-am uitat in castronaul lui din bucatarie am observat ca era plin. Asta insemna ca nu a mancat deloc sambata, asa ca m-am ingrijorat si am sunat-o repede pe C. sa vina sa ma ia sa-l duc pe Toto la un cabinet. Pentru ca era Duminica C. mi-a recomandat sa sune ea un doctor veterinar pe care-l cunostea si sa vina la domiciliu. Ma ingrijorez foarte repede cand vine vorba de sufletele din preajma mea la care tin, asa ca varianta “la domiciliu” mi-a placut grozav, mai ales ca Toto se sperie de cabinetele veterinare.

Intre timp se trezise si Mircea, putin ciufulit si cu ochii intre-deschisi a venit si m-a sarutat pe frunte si mi-a zis “’Neata!”, l-am salutat si eu si i-am zambit dulce de acolo de jos de unde stateam langa Toto. M-a intrebat de ce stau pe hol ca era rece pe jos si ar fi trebui sa ma ridic sa nu racesc si i-am explicat ce s-a intamplat cat timp el a dormit bustean.

S-a dus sa se spele si sa puna ceva pe el, iar cand s-a intors mi-a zis ca ramane el cu Toto cat ma duc eu sa ma imbrac. Uitasem ca nu aveam decat chiloti si maieu pe mine si ca nu ar fi prea potrivit sa primesc doctorul asa. C. a ajuns inaintea doctorului si m-a informat ca doctorul catelului ei, Tess, nu era in oras, dar a recomandat un altul. Imaginati-va ce supriza pe capul meu cand, nu dupa mult timp de la aparitia lui C., a sosit si doctorul. Poate vi-l amintiti pe D-l Georgescu, nu i-am mentionat numele la momentul respectiv, dar descrierea de gras, pitic si cu ochelari ar trebui sa va sune cunoscuta, caci inca i se potrivea.

Exista posibilitatea ca el sa nu ma fi recunoscut sau sa se prefaca, dar tind sa cred ca nu i-am afectat atat de tare viata incat sa ma tina minte. Aparitia lui m-a facut sa-mi aduc aminte de lista si de faptul ca de atunci urasc veterinarii barbati. Tot atunci am cautat si am si gasit-o pe doamna doctorita, foarte competenta de altfel, Mihaela Petrescu. Mi-a devenit foarte draga si m-a ajutat de fiecare data cand am avut nevoie si cu timpul am devenit destul de apropiate, dar in ziua aceea stiam ca este plecata la o conferinta in Anglia si nu ma putea ajuta.

Nu a durat mult si doctorul mi-a dat verdictul. Lui Toto ii era cald si era un pic deshidratat, deci pofta de mancare ii scazuse.  I-a facut o injectie cu vitamine si mi-a recomandat sa am grija sa bea mai multa apa. M-am bucurat ca nu era decat o problema de sezon, asa ca am dat drumul la aerul conditionat din mansarda, special pentru el, si i-am scos mancare la conserva de la frigider. In cateva minute Toto era mai plin de viata decat de obicei si destul de flamand avand in vedere ca a golit castronul in 2 timpi si 3 miscari.

Am invitat-o pe C. sa ramana cu noi sa ne uitam in continuare la House, acceptand entuziasta propunerea a ramas pana s-a innoptat, apoi s-a retras prieteneste pentru a-mi lasa restul serii sa-l petrec cu Mircea. Asa am si facut, am petrecut, si inca cum, insa nu vreau sa dezvalui amanunte prea picante, voi incerca de data asta sa va pun imaginatia la incercare. Va spun doar atat: Balcon, intuneric bezna, briza unei seri de vara, mirosul trandafirilor din curte, trupuri goale si gemete de placere...

Va doresc imaginatie bogata....