Sambata, adica ieri, am fost in oras la o pizza si-un suc. Stiu eu o pizzerie interesanta, nu departe de mine. Am stat la povesti, am mancat pe saturate. Se facuse destul de tarziu cand ne-am decis sa continuam seara cu o plimbare prin cartier, insa am avut o surpriza la nota de plata, era platita. Am incercat sa aflu detalii de la chelner, dar nu a putut sa-mi zica decat ca a fost un domn care a plecat de ceva timp. Nu prea mi-a picat bine fisa, mai ales ca nu mai aveam cum sa-i refuz impolitetea, iar lui Mircea cred ca i s-a intors pizza in stomac. Nu aveam ce face asa ca am plecat, sfatuind chelnerul ca data viitoare sa fie intrebat si clientul daca doreste sa fie ofensat in felul acela.
Ne-am plimbat mult prin cartier si l-am luat si pe Toto sa mai faca si el miscare, iar cand s-a facut prea tarziu m-a condus acasa. L-am invitat inauntru, dar probabil ca stia ce avea sa urmeze si a ales sa nu intre, desi nu inteleg de ce tocmai acum s-a hotarat sa o ia mai incet. Ne-am sarutat de noapte buna, si am stabilit ora la care sa ne intalnim a doua zi sa mergem in parc.
Si cum am spus mai devreme, azi am fost in parc. Dupa cate se observa sunt acasa, scriu in blog si e inca azi, adica nu e chiar atat de tarziu. A fost tot una din acele zile in care am decis sa fim cuminti. Nu ma deranjeaza situatia, ba chiar imi face placere sa stam atat de vorba sa povestim amintiri din copilarie si sa radem de cum am ajuns sa crestem, cum am ajuns noi oameni mari.
Am vrut ca azi sa fie o zi in care impartim, secrete sau amintiri, asa ca i-am inmanat bricheta si i-am spus povestea. Am fost surprinsa de cat de bine a aceptat marturia. Mi-a zis ca a fost un pic ofensat ca l-am crezut unul din cei de pe lista, dar pentru ca acum nu mai e nu intelege de ce ar trebui sa-i pese de trecutul meu aventuros. Orice om are un trecut, mai frumos sau mai putin placut, nimeni nu are puterea de a-l blama pentru ceea ce a fost in loc sa accepte ca acum este ceea ce este.
Am simtit ca mi s-a luat o piatra de pe inima si cum pusesem ochii pe o vata de zahar roz am fugit de langa el, pierzandu-ma in multime si m-am intors cu 2 bete, una roz si una bleu. I l-am intins pe cel roz, zambit smechereste la el, apoi i l-am inmanat pe cel albastru. Mi-a multumit politicos si ne-am continuat discutia, pana cand am fost intrerupta de un telefon. Era tati.
Dupa ce am inchis i-am zis lui Mircea sa gasim o banca ca am ceva sa-i spun. S-o fi speriat un pic, nu stiu, dar cam obosisem sa merg, sa vorbesc si sa mananc si vata pe bat, toate in acelasi timp, doar nu-s Napoleon. Dupa ce ne-am asezat i-am povestit despre vizita neanuntata a tatalui meu la mine acasa, ieri, unde nu m-a gasit, si fiind in cartier s-a decis sa treaca pe la vechiul lui prieten, patronul pizzeriei. Vazandu-ma acolo in toiul discutiei cu Mircea a decis sa nu ma deranjeze, ca nu se cadea sa cunoasca un potential partener al meu in acele circumstante. Asa ca a decis sa plateasca nota si sa plece.
Lamurirea “cazului” ne-a linistit pe amandoi, iar dup-amiaza a fost si mai relaxata. Eu am mai fugit din cand in cand sa iau inghetata sau popcorn la amandoi, dar la cat am bagat in mine nu m-am simtit in stare decat sa mai ciugulesc cate un pic din popcornul lui. Ne-am plimbat cu barca, ne-am sarutat pe bancutele parcului, luminati de soarele care incepuse sa apuna, am facut poze, ne-am simtit bine. Aveam planuri sa ies in club cu C. in seara asta asa ca l-am invitat si pe el, desi nu-i prea plac cluburile.
Ne-am dus fiecare acasa sa facem un dus si trebuie sa ma duc sa-l iau cu masina in drumul meu spre C. O sa fie o noapte wild... sper sa poata sa tina pasul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu