Jurnalul unei blonde 2 - Capitolul 9


Sambata, 6 Februarie, 2009, Portugalia

"Domnul meu"

"Domnul meu" a demonstrat ca are mai multa influenta in bar decat a lasat sa se vada, asa ca Vineri, cand a fost ziua mea scurta, o masina luxoasa ma astepta in fata barului. Soferul a ocolit masina pana in dreptul portierei, a deschis-o si din interior "domnul meu" (am sa prescurtez Dm, pentru ca nu are rost sa-i dezvalui numele) imi spune: "- Am chef de gradina zoologica! Vii?"
Asa ca m-am dus. Ne-a luat doar 30 de minute sa ajungem in Lisabona, iar vremea era calduroasa si numai buna de plimbat. Parcul parea inchis, si pe afis scria ca se deschide din Martie, dar noi am intrat fara probleme. Deja nu ma mai mira, ma intrebam doar daca influenta lui are limite si pana unde poate ajunge daca doar isi doreste ceva.

Ne-am plimbat pe alei pustii, dar cu animale nederanjate de prea multi vizitatori, am vorbit, mi-a spus ca e divortat, are un baiat de 18 ani care il mai viziteaza din cand in cand si s-a plictisit de Doamnele in costum, rigide, afaceriste, convinse ca o discutie inteligenta este una despre bursa, sau celelalte, care nu sunt afaceriste, dar au zambete rigide de la prea multe operatii estetice, imbracate in prea mult roz, tinand catelusi mici in posete roz, si nu au nimic de zis despre subiecte care nu implica sume cu multe zerouri, operatii estetice sau vedete cunoscute. Tare mi-e frica sa-i spun ca spre asta ma indreptam si eu anul trecut.

"- N-ar trebui sa le judeci prea aspru, mediul in care au trait le-au facut sa devina superficiale si roz! In schimb, rozul e culoarea mea preferata!" 
Ca raspuns, mi-a zambit si a ridicat incet din umeri, mainile in continuare in pantalonii de la costum. Ca sa argumentez mai mult l-am dat exemplu chiar pe el.
"Tu, de exemplu, ai maxim 3 stiluri de imbracaminte. Unul e costumul, cand iesi in societate, altul e costumul de golf, sau de sport, depinde ce practici, si al treilea e pijamaua cand dormi!"
A inceput sa rada zgomotos si s-a si oprit in loc sa nu ramana fara aer. L-am privit curioasa si amuzata de purtarea lui.
"- N-ai dreptate! Nu dorm in pijama, deci doar doua stiluri in cazul meu!"
Am izbucnit si eu in ras, un pic rusinata de sinceritatea lui, pana am simtit o mana pe mijloc si m-am oprit din ras, dar am zambit in continuare.
"- Nu te opri, te rog! N-am mai auzit un  ras asa de sincer de mult timp!"
M-am inrosit instant si i-am promis:
"- O sa mai ai timp sa ma auzi, data viitoare te invit eu la un stand-up comedy, daca nu te-ai saturat de mine, inca!"
"- N-o sa ma satur prea curand, esti exact ce cautam, o gura de aer proaspat, cum spun americanii!" si mi-a zambit strangandu-ma usor de mijloc, apoi retragandu-si mana iar in buzunarul de la pantaloni.

Am luat telecabina si am admirat peisajul gradinii de la inaltime, apoi ne-am indreptat spre niste masute pe iarba, sub copaci, unde ne astepta soferul cu un cos la una din ele.
"-Ti-e foame?"
"- Putin!" am recunoascut eu, dar burta m-a dat de gol scotand sunete de monstru infometat. Am ras iar si am adaugat: "putin mai mult"
Soferul ne-a asezat masa, erau fructe, branzeturi, franzela, vin rosu, si cateva sandvisuri triunghiulare, apoi s-a retras si ne-a lasat doar pe noi.

"- Vii des aici?" l-am intrebat.
"- Veneam, cand aveam cu cine. Ultima oara Natanael avea 12 ani si deja se plictisise de delfini, apoi prefera sa vina cu colegii, nu cu mine. Am incercat odata sa aduc o tipa la intalnire aici, dar isi luase pantofi incomozi la mers, crezand ca "te scot la plimbare" inseamna ca mergem si bem cocktailuri pe o terasa, asa ca am dus-o sa bea cockteiluri si apoi acasa, fara s-o mai sun."
"- Saraca fata, daca nu stii sa fii explicit. Ai avut noroc cu mine ca muncesc mult in picioare deci port pantofi comozi, dar ea, poate n-avea asa ceva nici in casa!"
"- Mda, sunt un norocos! Nu stiu ce m-as fi facut fara tine! Probabil cand o sa devin bunic, sper ca nu prea curand, o sa mai am ocazia sa vin aici."
"- Daca esti cuminte, te aduc chiar mai curand!", i-am zambit si i-am facut cu ochiul.
Mi-a zambit inapoi cu expresia, un pic ciudata, de parca in loc de aer se hraneste cu zambetele si cuvintele mele. Un sentiment placut pentru mine, un pic creepy, dar frumos venind din partea unui domn care nu-si doreste decat sa vorbeasca.

I-am permis sa ma duca acasa, imi castigase increderea incat sa nu-mi fie teama sa-i arat unde stau si nici sa-mi fie rusine, banuind ca se informase deja in ceea ce ma priveste. Am motive sa cred ca nu a reusit sa treaca de granitele Romaniei pentru secretele picante, si nu pot decat sa ma bucur ca nici macar nu a cerut detalii cu privire la trecutul meu.

Acasa mi-am scos mobilul din poseta, l-am pus la incarcat si am gasit 5 apeluri pierdute de la Mati si un mesaj scurt "SUNA-MA!". Ceea ce am si facut.
Nu s-a comportat isteric, doar m-a intrebat daca sunt bine, pentru ca cineva ii spusese ca m-am suit intr-o masina necunoscuta si nu stia ce e cu mine.
I-am zis ca sunt bine, ca am fost la plimbare doar, dar ca mi-am uitat telefonul pe silentios si de abia acum am ajuns acasa.
"- Pot sa te vad?"
"- N-as mai iesi din casa, am nevoie de un dus."
"- Nu-i nimic, pot sa vin la tine?"
"- Sigur!", i-am raspuns putin uimita, Mati m-a refuzat de fiecare data cand i-am propus sa vina pe la mine.
"- Ajung in 15 minute, ai timp sa faci dus?"
"- Dap, te astept! i-am raspuns si i-am inchis, un pic alarmata. Am devenit  un ciclon in graba de a strange hainele din pat, de pe scaun si a le arunca in sifonier, apoi de a face dus rapid, iar cand a sunat la usa, imi uscam parul.

A stat 5 secunde in usa dupa ce m-a salutat, mi-a zambit si s-a repezit in casa sa ma sarute si sa ma ia in brate. Dupa 10 minute de sarutari si atingeri fierbinti, intinsi in pat, i-au vibrat pantalonii si nu in sensul bun. S-a ridicat de pe mine, si-a scos mobilul si dupa ce i-a disparut zambetul de pe fata mi-a zis scurt:
"- Trebuie sa plec!" si a plecat. Si eu am ramas singura si nefericita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu