Jurnalul unei blonde - Capitolul 16

Vineri, 4.august.2008, ora: 15.45

Mircea

Demult ma tin sa va povestesc despre el si despre cum a ajuns el sa fie cine este azi.

A avut parte de-o copilarie fericita, pana la un moment dat. Fiind singur la parinti a fost si rasfatat pe masura. Un copil de nota 10, si la propriu si la figurat. Ii placea sa citeasca tot felul de carti inca de la varsta de 7 ani, mereu dornic de-a afla si a citii cat mai mult. Cand era clasa a 10a parintii au plecat la munca in Italia, isi doreau sa stranga bani pentru viitorul fiului lor si au ramas acolo timp de un an lasandu-l pe Mircea cu bunica lui in apartamentul lor cu doua camere.

La un an dupa plecarea lor, cand venise vremea sa se intoarca acasa, au avut parte de un teribil accident de masina. Mama lui a murit pe loc, iar tatal a intrat in coma. Banii stransi cu greu de cei doi s-au dus in mare parte pe aducerea corpurilor in Romania, pe spitalizarea tatalui in cele 2 luni cat a fost in coma pana sa moara si el si pe inmormantari. Banii ramasi in banca au fost trecuti pe numele lui Mircea, si nu s-a atins de ei nici pana in ziua de azi.

Mircea a terminat liceul cu bine, nu a vrut sa se lase batut in fata greutatilor, voia sa isi dovedeasca in primul rand lui ca parintii lui aveau dreptate sa fie mandrii de el.

El si bunica lui au trait din pensia acesteia si pensia lui de urmas, insa dupa ce a terminat liceul suma respectiva nu-i putea asigura drumul prin facultate, asa ca s-a decis sa se angajeze si a gasit postul de maturator pentru REBU. Un post destul de bine platit tinand cont ca primea un spor de rusine destul de semnificativ. Nu se jena cu jobul lui, un om care munceste nu are de ce sa se simta prost.

Dupa 2 ani a murit si bunica lui, iar el a trebuit sa aiba grija de toate pregatirile. S-a descurcat admirabil, mereu a fost un tip descurcaret si responsabil. Cand s-a intors la munca, seful, care desi e un rrom ca toti rromii, il placea tare mult pe Mircea si i-a oferit o marire de salariu si un post mai bun, de atunci nu a mai trebuit sa mearga pe jos, ci in spatele masinii, avea nevoie de forta in maini pentru a ridica tomberoanele. El a fost din totdeauna un tip sportiv, asa ca nimic nu i s-a parut greu si considera munca pe care o facea ca un moment de exercitii fizice.

Acum a fost iar promovat, conduce masina de gunoi, cu toate astea eu nu il vad ca un viitor sef de sectie pentru REBU. Are asa de mult potential, e destept si good looking, ar putea face mult mai multe cu viata lui. Dar nu pot sa ma bag decat cu incurajari. Probabil REBU e a doua lui casa, e greu sa parasesti locul care te-a crescut si in care te simti in siguranta, cand va considera el ca e timpul sa mearga mai departe o va face, eu am incredere in el, mai ramane sa aiba si el.